CHIROMANȚÍE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mână, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie) Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

ELECTROSCOPÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul electroscoapelor și al aplicațiilor lor. – Din fr. électroscopie. Vezi definitia »

EMANOTERAPÍE s. f. tratament cu emanații ale unor corpuri radioactive. (< fr. émanothérapie) Vezi definitia »