singurít, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular. Vezi definitia »

ÎNDUMNEZEÍT, -Ă, îndumnezeiți, -te, adj. (Livr.) Divin, minunat. – V. îndumnezei. Vezi definitia »

AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) Vezi definitia »

SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite. Vezi definitia »

DEÎMPĂRȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul termen al unei împărțiri, număr care urmează să fie împărțit la cel de-al doilea termen. – De⁴ + împărțit. Vezi definitia »