HIPSOCRÓM, -Ă adj. 1. care prezintă hipsocromie (1). 2. (despre anemie) în care scade cantitatea de hemoglobină. (< fr. hypsochrome) Vezi definitia »

TRAHÓM s. n. boală de ochi contagioasă, datorată unui virus, manifestată prin granulații cenușii, rotunde, pe fața internă a pleoapelor; conjunctivită granuloasă. (< fr. trachome) Vezi definitia »

MIOTÓM s. n. instrument folosit în miotomie (1). (< fr. myotome) Vezi definitia »

SINDRÓM, sindroame, s. n. Totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. [Pl. și: sindromuri] – Din fr. syndrome. Vezi definitia »

CONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă a țesutului cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. chondrome, cf. gr. chondros – cartilaj]. Vezi definitia »