EPIPLÓN s. n. v. EPIPLÓON. s. n. Ligament peritoneal care unește viscerele. [Var. epiplon. / < fr. épiploon, cf. gr. epiploon – plutitor]. – [DN] Vezi definitia »

SAXOFÓN s.n. Instrument muzical de suflat, de alamă, cu muștiuc și clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono]. Vezi definitia »

TROMBÓN s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alamă, în U, care produce sunete de înălțimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; păcăleli. (< fr. tromboane) Vezi definitia »

sintagmatión s.n. (înv.) cod. Vezi definitia »

ABASON, Ernest (1897-1942, n. București), matematician român. Contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate. Vezi definitia »