FIN¹, -Ă, fini, -e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș. ♦ (Despre țesături) Foarte subțire (și străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur, neamestecat. 3. Fig. (Despre idei, gânduri) Subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil. ♦ (Despre zâmbet) Abia perceptibil. ♦ (Despre oameni) Cu purtări alese. – Din fr. fin. Vezi definitia »

MARSUÍN s. m.. 1. cetaceu asemănător cu delfinul; porc-de-mare. 2. apărătoare de parâmă fixată la prova și la pupa unor nave pentru manevre. (< fr. marsouin) Vezi definitia »

din fr.archeologie;gr.archaios ,,vechi''+logost,ștudiu'' ramura a stiintei istorice care studiaza trecutul omeniriipe baza interpretarii vrstiigilor materiale Vezi definitia »

CLANDESTÍN, -Ă adj. Cu caracter secret (fiind oprit de lege); ilicit. [Cf. fr. clandestin, lat. clandestinus]. Vezi definitia »

masculin,feminin Vezi definitia »