NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcția stelei polare; miazănoapte. 2. Ținut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord]. Vezi definitia »

LOMBÁRD s.n. (Ec.) Împrumut având drept garanție efecte publice (titluri de rentă, acțiuni etc.) depuse ca gaj. ♦ Instituție pe credit care acordă astfel de împrumuturi. [Cf. germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo]. Vezi definitia »

BÍCKFORD s. n. cordon de materie fuzantă pentru aprinderea explozivelor, care arde lent. (< fr. bickford) Vezi definitia »

IFOSÁRD, -Ă, ifosarzi, -de, adj., s. m. și f. (Fam.) (Persoană) care își dă ifose. – Ifos + suf. -ard. Vezi definitia »

KURD, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turcia, Iran, Irak și alte țări învecinate. ◊ (s. f.) limbă turcă vorbită de kurzi. (< fr. kurde) Vezi definitia »