CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. Tranz. A susține contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. Tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziție, a fi incompatibil cu ceva; a dezminți ceva. 3. Refl. A spune ceva în opoziție cu cele afirmate anterior de tine însuți. 4. Refl. recipr. (Despre susținătorii unor opinii, unor afirmații etc.) A avea păreri deosebite, a nu fi de acord unii cu alții. ♦ (Despre afirmații, depoziții etc.) A nu se potrivi unele cu altele; a se ciocni. – Contra¹ + zice (după fr. contredire). Vezi definitia »

více- – Pref. care indică pe substitutul unei anumite demnități. Fr. vice-. Vezi definitia »

cobáce s.f. (reg.) 1. locuință izolată în munți pentru ciobani; colibă. 2. (la pl.) clădiri de gospodărie; hleaburi, olete. Vezi definitia »

SEDÚCE vb. III. tr. 1. A atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare etc.). 2. (Despre bărbați) A ademeni, a amăgi o femeie; (p. ext.) a înșela. ♦ (Jur.) A săvârși o seducție. [P.i. sedúc. / < lat. seducere, cf. fr. séduire]. Vezi definitia »

Ce se înțelege prin cuvântul „fornicație“? Acesta vine de la cuvântul grecesc porneía, care este folosit uneori cu referire la relații sexuale între persoane necăsătorite, adulter, incest și bestialitate. Și alte practici sexuale între persoane necăsătorite, cum ar fi relațiile sexuale orale sau anale și manipularea sexuală a organelor genitale ale altei persoane, pot fi numite porneía. Vezi definitia »