tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya. Vezi definitia »

sintagmatión s.n. (înv.) cod. Vezi definitia »

PARKINSÓN s. n. (Med.; și în sintagma boala lui Parkinson) Boală degenerativă a sistemului nervos central caracterizată prin tremurături cu caracter static ale membrelor și capului și prin rigiditate musculară. – Din fr. parkinson. Vezi definitia »

MONOCOTILEDÓN, -Ă adj., s.f.pl. Monocotiledonat. [< fr. monocotilédone]. Vezi definitia »

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone) Vezi definitia »