TÍGRĂ, tigre, s. f. (Înv.) Tigroaică. – Din tigru. Vezi definitia »

CEVIÁNĂ s. f. (mat.) dreaptă care unește un vârf al unui triunghi cu un punct al laturii opuse. (< fr. cévienne) Vezi definitia »

VENTÚZĂ s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. păhărel special de sticlă ce se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul ce împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. (< fr. ventouse) Vezi definitia »

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette. Vezi definitia »

FACOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a cristalinului. [< fr. phacosclérose]. Vezi definitia »