ERECTÓR adj.m. (Despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. // s.n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. [< fr. érecteur]. Vezi definitia »

ONDULÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține un curent alternativ dintr-un curent continuu. [Cf. fr. onduleur]. Vezi definitia »

PRIBEGITÓR, -OÁRE, pribegitori, -oare, adj. (Rar) Rătăcitor; hoinar. – Pribegi + suf. -tor. Vezi definitia »

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă. Vezi definitia »

MODIFICATÓR, -OÁRE adj. Care modifică. // s.m. Adaos folosit la elaborarea fontei sau a altor aliaje pentru îmbunătățirea structurii. [Cf. fr. modificateur]. Vezi definitia »