PROVIZÓRIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio]. Vezi definitia »

concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție. Vezi definitia »

roiu! interj. (vulg.) fugi!, pleacă! Vezi definitia »

CESIU (‹ fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 ºC; p. f. 690 ºC) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860. Vezi definitia »

cuéjdiu, cuéjde, s.n. (reg.) pârâu, gârlă. Vezi definitia »