Definita cuvantului magnico
MAGNICO s.n. Aliaj de magneziu, nichel și cobalt. [< fr. magnico < mag(neziu) + ni(chel) + co(balt)].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnico
HÓCO s. m. pasăre din ordinul galinaceelor, de mărimea unui cocoș domestic, din America Centrală și de Sud. (< fr. hocco) Vezi definitia »
TORAC(O)- elem. „torace”. (< fr. thorac/o/-, cf. gr. thorax, -akos) Vezi definitia »
MIRMECO- elem. „furnică”. (< fr. myrméco-, cf. gr. myrmeks, -eko) Vezi definitia »
OSTRAC(O)- elem. „scoică, cochilie”. (< fr. ostrac/o/-, cf. gr. ostrakon, carapace) Vezi definitia »
ELICO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „elice”. [Var. elic-. / < fr. hélico-, gr. helix – spirală]. Vezi definitia »