RELATIVÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr. relativisme) Vezi definitia »

CACOFONÍSM s. n. cacofonie. (< it. cacofonismo) Vezi definitia »

NEOVITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care pretinde a se deosebi principial de vitalism, întrucât ar fi înlocuit vechea „forță vitală” cu noțiuni noi. [Cf. fr. néo-vitalisme]. Vezi definitia »

AEROPIEZÍSM s. n. ansamblu de accidente provocate prin acțiunea asupra organismului de aerul rarefiat. (< fr. aéropiésisme) Vezi definitia »

FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, literatură care rupe forma de conținut, tinzând să supraaprecieze forma operei în dauna conținutului, să considere forma un scop în sine și nu ca expresie a conținutului. 2. Atitudine caracterizată prin respectarea birocratică, strâmtă și superficială a formalităților. ♦ Atitudine de politețe conformistă, protocolară, exagerată. ◊ Formalism etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. [Cf. fr. formalisme, it. formalismo, rus. formalizm]. Vezi definitia »