DIATERMÍE s. f. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie. (< fr. diathermie) Vezi definitia »

ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Vezi definitia »

EDAFOLOGÍE s. f. 1. studiul formării compoziției și influenței solului asupra organismelor vii; știința solului; ecopedologie. 2. disciplină medicală care studiază caracterele somatice determinate de factorii ecologici. (< fr. édaphologie) Vezi definitia »

OBSERVÁȚIE s. f. 1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare. 2. remarcă, constatare. 3. obiecție, critică; mustrare, reproș. 4. supraveghere. ♦ foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav. (< fr. observation, lat. observatio) Vezi definitia »

AORTOARTERIOGRAFÍE s. f. radiografie a aortei și a ramificațiilor ei cu o substanță de contrast. (< fr. aorto-artériographie) Vezi definitia »