Definita cuvantului maieutică
MAIEÚTICĂ s.f. Metodă întrebuințată de Socrate în discuțiile filozofice, constând în a scoate la iveală, prin întrebări și răspunsuri dibace, cunoștințele juste pe care le aveau în minte interlocutorii săi. [Pron. ma-ie-u-. / cf. fr. maïeutique, cf. gr. maieutike – priceperea de a moși].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu maieutică
RUȘULÍȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare roșie-portocalie, dispuse în capitule, care crește în regiunea alpină și subalpină; struguraș (3) (Hieracium aurantiacum). – Roșu + suf. -uliță. Vezi definitia »
PROTEÍNĂ s.f. Substanță organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentație. [< fr. protéine]. Vezi definitia »
ȚOÁNGĂ, țoange, s. f. (Reg.) Talangă. Vezi definitia »
-STÓLĂ2 elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) Vezi definitia »
GĂOÁZĂ s. f. Anus. (pare să provină din lat. cavum = gaură (cf. găoace) + suf. -ză; după DAR, din sl. (neatestat) *gązŭ, dar cf. bg. găz, sb. guz, pol. guzica, rus. guzno, care sunt mai puțin acceptabile d.p.d.v. fonetic; deriv. din gr. medie γάβος = groapă este improbabilă (Cihac)) Vezi definitia »