EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia) Vezi definitia »

MONGOLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii și culturii mongole. [< germ. Mongolistik]. Vezi definitia »

APSÍDĂ apside, s. f. Fiecare dintre cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei pe care un corp ceresc o descrie în jurul altuia – Fr. apside (lat. lit. apsis, -idis). Vezi definitia »

socreálă s.f. (reg.) 1. cicăleală; mustrare. 2. starea de soacră sau de socru; socrie. Vezi definitia »

postávă (-ve), s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Beci. – Megl. pustav. Sl. podŭstava „depozit” (Cihac, II, 280; Conev 61), cf. bg. postav, sb., cr. postava. Este dubletul lui posteucă, s. f. (proptea care ridică osia carului în timpul ungerii), din sl. podstavka (Tiktin). Vezi definitia »