DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada. Vezi definitia »

plesuráre, plesurắri, s.f. (reg.) tăiere și înlăturare a unui inel din scoarța trunchiului unui copac; inelare, secuire. Vezi definitia »

însplináre s.f. (reg.) boală de splină; însplineală. Vezi definitia »

SINDICALIZÁRE, sindicalizări, s. f. Acțiunea de a se sindicaliza și rezultatul ei. – V. sindicaliza. Vezi definitia »

EȘANTIONÁRE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona]. Vezi definitia »