Definita cuvantului manducație
MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manducație
CERCETĂȘIE (‹ cercetaș) s. f. Activitate cu caracter sportiv pentru educarea tineretului școlar, introdusă în 1908 de generalul englez R. Baden-Powell; a exista și în România (1913-1937). Vezi definitia »
CARTUȘERÍE s. f. secție într-un arsenal unde se fabrică și se depozitează cartușele. (< fr. cartoucherie) Vezi definitia »
VREDNICÍE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv. și arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie. Vezi definitia »
SEMICOLONÍE s.f. Țară formal independentă, dar care de fapt se află în stare de dependență politică și economică față de un stat imperialist. [Gen. -iei. / < semi- + colonie]. Vezi definitia »
PROVÍNCIE s.f. 1. Țară, regiune cucerită de romani în afara Italiei, supusă legilor romane și administrată de un guvernator roman. 2. Regiune, împărțire administrativă din unele țări. ♦ Orice parte a unei țări care este în afara capitalei. [Pron. -ci-e, var. provinție s.f. / < lat. provincia, cf. it. provincia, fr. province]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z