Definita cuvantului manej
MANÉJ s.n. 1. Loc acoperit sau deschis care servește pentru antrenament la călărie și pentru dresajul cailor. ♦ Arenă unde sunt prezentate la circ numerele cu animale dresate. 2. Dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal antrenează anumite mașini agricole. 3. (Fig.) Mijloace șirete, tertipuri, uneltiri. [< fr. manège, cf. it. maneggio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manej
BEJ adj. inv., s. n. (de) culoare cafeniu-deschis. (< fr. beige) Vezi definitia »
GREJ s. n., adj. invar. 1. S. n. Fir de mătase naturală brută. 2. Adj. invar. (Despre firele de mătase naturală sau despre mătasea naturală) Care are culoarea naturală. – Din fr. grége. Vezi definitia »
BEJ adj. invar., subst. invar. 1.Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. Subst. invar. Culoare cafeniu-deschis. – Din fr. beige. Vezi definitia »
livéj (livéjuri), s. n. – (Trans., Munt.) Poșircă. – Var. aleveș. Mag. leves „suc, zeamă” (Tiktin; Drăganu, Dacor., IV, 245). Vezi definitia »
vîrtéj (-juri), s. n. – 1. Turbion, vîltoare. – 2. Ciclon. – 3. Smoc rebel de păr, loc unde părul crește în toate direcțiile. – 4. Cotitură, întoarcere. – 5. Morișcă, rostogol. – 6. Amețeală, zăpăceală. – 7. Cabestan, macara-capră. – 8. Transmisia ferăstrăului mecanic. – 9. Regulator al pietrei de moară. – 10. Cîrlig îmbucat care servește de cujbă la stînă. – 11. Clește de tîmplar. – 12. Presă. – 13. Cric. – 14. Vechi instrument de tortură. – 15. Oiștea carului. – 16. (Trans.) Leagăn, scrînciob. – 17. Arc de arbaletă. Sl. vrŭtežĭ de la vrŭtĕti „a coti” (Miklosich, Lexicon, 772; Conev 67), cf. învîrti și bg. vărtež. Legătura cu lat. vertigium (Cipariu, Gram., 29) nu este posibilă. Ideea de bază este cea de „obiect care se învîrtește” sau de „instrument care funcționează prin rotire”. – Der. vîrtejos, adj. (care face vîrtej); (în)vîrteji vb. (a roti, a coti; a se învolbura; a transforma; refl., a se întoarce, a regresa). – Cf. vîrtiloi. Vezi definitia »