șutéu, șutéi, s.m. și șutéie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele. Vezi definitia »

GHIȘÉU s. n. ferestruică amenajată într-o ușă, într-un perete al unui birou, prin care publicul poate comunica cu funcționarii. (< fr. guichet) Vezi definitia »

PLANȘÉU s. n. 1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavități subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher) Vezi definitia »

ipnéu, ipnéi, s.m. (înv.) slugă. Vezi definitia »

OLÉU, oleuri, s. n. (Înv. și reg.) Ulei. – Din lat. oleum. Vezi definitia »