ÎNTINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) întina. – V. întina. Vezi definitia »

AUTOMULȚUMÍRE s. f. mulțumire de sine, în urma unor succese, care duce la suficiență, stagnare; autoîncântare. (< auto¹- + mulțumire) Vezi definitia »

ASECÁRE s.f. Acțiunea de a aseca; desecare. [< aseca]. Vezi definitia »

SĂVÂRȘÍRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși. Vezi definitia »

REÎNTINERÍRE, reîntineriri, s. f. Faptul de a reîntineri. – V. reîntineri. Vezi definitia »