INDIVIZIÚNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în același timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material. (< fr. indivision) Vezi definitia »

ESPÚNE vb. III. v. expune. Vezi definitia »

a scoate din pâine expr. a concedia. Vezi definitia »

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s')abstenir (după ține). Vezi definitia »

abțíne vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. s'abstenir, lat. abstinere) Vezi definitia »