HIPARIÓN s.m. (Pal.) Gen de mamifer fosil, strămoș al calului. [Pron. -ri-on. / < fr. hipparion, cf. gr. hippos – cal]. Vezi definitia »

ARMAGEDON (în „Noul Testament”), cîmp de luptă unde, în ziua Judecății de Apoi, ar urma să se dispute bătălia apocaliptică între forțele binelui și ale răului. Vezi definitia »

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond. Vezi definitia »

COMBINEZÓN s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la umeri până la genunchi și care se poartă pe sub rochie; furou. 2. Salopetă. [< fr. combinaison]. Vezi definitia »

ELECTROFÓN, electrofoni, -oane, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. – Din fr. électrophone. Vezi definitia »