DISCROMÍE s. f. tulburare în pigmentația normală a pielii. (< fr. dyschromie) Vezi definitia »

ENTERECTOMÍE s.f. Rezecție a unei părți din intestin. [Gen. -iei. / < fr. entérectomie, cf. gr. enteron – intestin, ektome – tăiere]. Vezi definitia »

GEONOMÍE s.f. Studiul legilor fizice după care se produc modificările scoarței Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. géonomie < gr. ge – pământ, nomos – lege]. Vezi definitia »

HOLOEDRÍE s. f. calitate a unor cristale de a prezenta simetrie maximă. (< fr. holoédrie) Vezi definitia »

CIANODERMÍE s. f. colorare în albastru a pielii. (< fr. cyanodermie) Vezi definitia »