LEGITIMÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (Spec.) Recunoaștere a unui copil. [< legitima]. Vezi definitia »

tata-mare s. m. sg. (mar.) comandant de vas. Vezi definitia »

HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi. Vezi definitia »

SILICATÁRE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. – Din silicat. Cf. fr. silicatation. Vezi definitia »

LĂMURÍRE, lămuriri, s. f. Acțiunea de a (se) lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire, explicație (suplimentară). – V. lămuri. Vezi definitia »