MAGÍSTRU s. m. 1. profesor (în raport cu elevii lui); dascăl. 2. maestru. (< lat. magister) Vezi definitia »

PIRÉTRU s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, al cărei capitul, uscat, produce o pudră insecticidă. [< fr. pirèthre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc]. Vezi definitia »

ARGENTOMÉTRU, argentometre, s. n. (Fiz.) Instrument pentru măsurarea conținutului de argint al unei soluții. – Din fr. argentomètre. Vezi definitia »

MÉTRU¹ s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadență, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron) Vezi definitia »

PARAMÉTRU s.m. 1. (Mat.) Cantitate nedeterminată care intră în ecuația unei curbe sau a unei suprafețe și care permite prin varierea ei să se obțină toate varietățile unei familii de curbe sau de suprafețe. ♦ (Fiz.) Orice mărime care poate defini starea unui sistem de corpuri (timp, presiune, volum etc.). 2. (Fig.) Criteriu de comportare strict determinat. [< fr. paramètre, cf. gr. para – lângă, metron – măsură]. Vezi definitia »