anasón, s. m. – Plantă erbacee aromatică. Tc. anason, din gr. ἄνιρον (Roesler 564; Șeineanu, II, 20); cf. bg., sb. anason. Vezi definitia »

PANETÓN s. n. coșuleț pentru măsurat aluatul (la brutării). (< fr. paneton) Vezi definitia »

ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon. Vezi definitia »

BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon]. Vezi definitia »

GEOFÓN s.n. Aparat folosit în prospecțiunile geofizice pentru recepționarea undelor sonore. [< fr. géophone]. Vezi definitia »