adăpóst (adăpósturi), s. n. – Loc ferit, refugiu, acoperămînt. < Lat. ad dēpŏsĭtum sau *addapostum, folosit mai întîi cu funcție adv. (Philippide, Principii, 97; Tiktin; Pușcariu 21; DAR; Rosetti, I, 161). Mai puțin probabilă sugestia lui Candrea, Rom., XXXI, 296 (cf. Candrea-Dens., Éléments, 25; Scriban), care propune lat. ad appos(ĭ)tum. Der. adăposteală, s. f. (ocol, țarc); adăposti, vb. (a adăposti, a ocroti); adăpostitor, adj. (protector); adăpostitură, s. f. (înv., refugiu, loc adăpostit). Vezi definitia »

JURNALÍST, -Ă s.m. și f. 1. (Liv.) Ziarist, gazetar. 2. Vânzător de ziare. [< fr. journaliste]. Vezi definitia »

gost, goști, s.m. (reg.) Musafir, oaspete. Vezi definitia »

MANIERÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al manierismului; formalist. (< fr. maniériste) Vezi definitia »

SCLAVAGÍST, -Ă, sclavagiști, -ste, adj. Care aparține sclavagismului, privitor la sclavagism; specific sclavagismului. – După fr. esclavagiste. Vezi definitia »