MALACOLÓGIC, -Ă, malacologici, -ce, adj. Referitor la moluște; de malacologie. – Din fr. malacologique. Vezi definitia »

ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

METÁLIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique]. Vezi definitia »

PROBLEMÁTIC, -Ă I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la același subiect, domeniu etc.; tematică. (< fr. problématique) Vezi definitia »

PALEOGRÁFIC, -Ă, paleografici, -ce, adj. Care ține de paleografie, privitor la paleografie. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléographique. Vezi definitia »