FACȚIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio) Vezi definitia »

ORÍGINE s.f. 1. Obârșie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenența prin naștere la o anumită familie, un grup social, o națiune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine]. Vezi definitia »

ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude. Vezi definitia »

COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession) Vezi definitia »

CONSEMNAȚIÚNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation) Vezi definitia »