SÓLO s.n. 1. Bucată muzicală scrisă pentru o singură voce sau pentru un singur instrument. ♦ (adj.) Fără acompaniament. 2. Dans executat de o singură persoană. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „unic”, „singur”. [Pl. invar., var. soli-. / < it., fr. solo]. Vezi definitia »

ALVEOLO- v. alveolă. Vezi definitia »

ANCHIL(O)- elem. „înțepenire”, „curbare”. (< fr. ankyl/o/-, cf. gr. ankylos) Vezi definitia »

acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloșa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. < Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú. Vezi definitia »

FILO- Element de compunere însemnând „prieten”, „iubitor”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. philo-. Vezi definitia »