PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Vezi definitia »

felii de fructe, de obicei mere, tăiate subțire și uscate pe leasă la soare și folosite apoi pentru confecționarea unui must. Vezi definitia »

BOII (‹ lat. {i}) s. m. pl. Populație celtică așezată în sec. 3 î. Hr. în C. Panonică. Au fost înfrînți de Burebista la c. 60 î. Hr. Vezi definitia »

intregii familii Vezi definitia »

unde se fut păianjenii expr. (obs. – în fotbal) la vinclu. Vezi definitia »