BRAHILOGÍE s. f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie. Vezi definitia »

ALTIMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu stabilirea altitudinilor de pe suprafața terestră față de o suprafață de referință (nivelul mării) în vederea reprezentării reliefului pe hartă. – Din fr. altimétrie. Vezi definitia »

CRISTALOMETRÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallométrie, cf. gr. krystallos – gheață, metron – măsură]. Vezi definitia »

SEISMOGRAFÍE s. f. Totalitatea procedeelor de întrebuințare a seismografului; parte a seismologiei care se ocupă cu înregistrarea undelor seismice și cu interpretarea acestor înregistrări. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismographie. Vezi definitia »

HETERONIMÍE s.f. v. eteronimie. Vezi definitia »