POLICROMÍE s. f. 1. calitatea de a fi policrom; policromatism. 2. procedeu de pictură, de decorație picturală, de imprimare etc. în mai multe culori. ◊ lucrare tipografică executată prin acest procedeu. (< fr. polychromie) Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. spasm al mușchiului. ◊ stare de boală caracterizată prin tulburări în contractarea mușchilor. (< fr. myotonie) Vezi definitia »

EXPÚLSIE s. f. 1. împingere în afară a unui gaz, lichid etc. 2. eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic, a unui corp străin etc. (< fr. expulsion, lat. expulsio) Vezi definitia »

AXANTOPSÍE s.f. (Med.) Imposibilitate de a distinge culoarea galbenă. [< fr. axantopsie, cf. gr. a – fără, xanthos – galben, opsis – vedere]. Vezi definitia »

IZOSTAZÍE s.f. (Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr. isostasie, cf. gr. isos – egal, stasis – așezare]. Vezi definitia »