clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv. Vezi definitia »

STERCORÓM s. n. scatom. (< fr. stercorome) Vezi definitia »

AIROZÓM s. m. corpuscul în suspensie, de natura materiilor de rezervă, prezent la bacterii și cianoficee. (< fr. airosome) Vezi definitia »

BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme) Vezi definitia »

CORDÓM s. n. (med.) tumoare malignă, dar cu evoluție foarte lentă, formată la nivelul unui cordon medular. (< fr. chordome) Vezi definitia »