ȘORICIOÁICĂ, (1) șoricioaice, s. f. 1. Femela șoarecelui. 2. (Pop.) Substanță otrăvitoare, reprezentând un compus al arsenului, folosită mai ales contra șoarecilor; șorecie, șoriceasă. – Șoarece + suf. -oaică. Vezi definitia »

schitálă, schitále, s.f. (înv.) bară sau baston rotund, acoperit cu piele sau pergament, care conținea o scrisoare sau un ordin. Vezi definitia »

tărcătúră, tărcătúri, s.f. (reg.) 1. combinație nereușită de culori; împestrițătură. 2. obiect tărcat. Vezi definitia »

LIGNOCELULÓZĂ s.f. Substanță constituită din lignină combinată cu celuloză. [< engl. lignocellulose]. Vezi definitia »

BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Porțiune de material ieșit în relief față de profilul intenționat al unei piese, monede etc. după o operație de nituire, turnare, laminare, forjare etc. – Fr. bavure. Vezi definitia »