ALVIȚÁR, alvițari, s. m. Fabricant sau negustor de alviță. [Var.: halvițár s. m.] – Alviță + suf. -ar. Vezi definitia »

mi-ar place Vezi definitia »

VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire]. Vezi definitia »

SALIVÁR, -Ă, salivari, -e adj. Privitor la salivă, de salivă. ◊ Glandă salivară = fiecare dintre glandele situate în cavitatea bucală și care secretează saliva. – Din fr. salivaire. Vezi definitia »

ogár (ogári), s. m. – Cîine de vînătoare iute la fugă. Sl., cf. bg., sb., cr., pol. ogar (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 225; Conev 56), sl. zagaru, mag. agár. – Der. ogaratic (var. ogoratic), adj. (cu corpul asemănător celui de ogar); ogarcă, s. f. (femela ogarului); ogărește, adv. (ca un ogar); ogărime, s. f. (haită de ogari); ogarnic, adj. (asemănător ogarului). Vezi definitia »