HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle]. Vezi definitia »

RADIOTÉHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique]. Vezi definitia »

RÍCȘĂ, ricșe, s. f. Trăsurică cu două roți, trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. – Din engl. ricksha, germ. Rikscha. Vezi definitia »

TIFLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cecului și a apendicelui său. [< fr. typhlite]. Vezi definitia »

ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (Mold.; Var.) Zbihuială. [g.-d. art. zghihuiélii] (zgihui + suf. -eală) [morf. DOOM] Vezi definitia »