BIFURCÁȚIE s. f. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc. (< fr. bifurcation) Vezi definitia »

ELECTROPATOLOGÍE s. f. studiu al leziunilor și bolilor provocate de electricitate. (< fr. électropathologie) Vezi definitia »

APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

TONSILECTOMÍE s.f. Amigdalectomie. [Gen. -iei. / < fr. tonsillectomie]. Vezi definitia »

AUTOSCOPÍE s. f. 1. observație asupra propriei persoane. 2. simptom al unor boli, prin halucinație al cărei obiect este imaginea vizuală a propriului corp (în timpul agoniei, în clipa morții etc.) (< fr. autoscopie) Vezi definitia »