Definita cuvantului meridiană
MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ (Astr.) Meridiana locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar și brațe inegale care ține loc de șezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu meridiană
CITOBOTÁNICĂ s. f. studiul celulelor vegetale. (< fr. cytobotanique) Vezi definitia »
TRIÉRĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres]. Vezi definitia »
CHENÓZĂ sau KENÓZĂ ({s} gr. kenosis „golire”) s. f. (REL.) Consecință a unirii ipostatice, constînd în lipsirea sau „golirea” lui Iisus Hristos de slava avută înainte de întrupare și asumarea firii omenești sau coborîrea lui la starea de om, ferit însă de păcat; reversul c. este îndumnezeirea firii omenești din Iisus Hristos. Vezi definitia »
ROTOHELIOGRAVÚRĂ, rotoheliogravuri, s. f. Rotoheliografie. [Pr.: -Ii-o-] – Din fr. rotohéliogravure. Vezi definitia »
TUPUNGEÁLĂ, tupungeli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a tupungi; bătaie zdravănă (cu pumnii). – Din tupungi + suf. -eală. Vezi definitia »