AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător. Vezi definitia »

nenăviditór, nenăviditoáre, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care nutrește ură, care urăște (pe cineva). Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur) Vezi definitia »

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor]. Vezi definitia »

RAMBLEIATÓR s. m. lucrător minier care execută lucrări de rambleiere. (după fr. remblayeur) Vezi definitia »