PÂNDĂRÍRE s. f. v. PÂNDĂRI. [DLRM] Vezi definitia »

árbore (-ri), s. m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Pușcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. și înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toții neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (în formă de arbore); arborescență, s. f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (crîng, pădurice), formație internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta și lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultură, s. f.; arbust, s. m. Vezi definitia »

TUBERCULIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) tuberculiza. 2. Formare de tuberculi (1). [< tuberculiza]. Vezi definitia »

rejucáre s. f., g.-d. art. rejucắrii; pl. rejucắri Vezi definitia »

DILATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dilata și rezultatul ei; dilatație, lărgire. [< dilata]. Vezi definitia »