Definita cuvantului obediență
OBEDIÉNȚĂ, obediențe, s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu obediență
MONOCÍTĂ s. f. v. monocit. Vezi definitia »
PAULIÁNĂ adj.f. (În sintagma) Acțiune pauliană = acțiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanțelor. [Pr.: pa-u-li-a-] – Din fr. [action] paulienne. Vezi definitia »
HETERÓZĂ s. f. (lingv.) înlocuire a unei expresii precise cu una mai puțin precisă, de obicei un nume propriu de oraș cu un nume comun care exprimă atributul său. (< fr. hétérose) Vezi definitia »
cúcă2, cúci, s.f. (reg.) coșul colector la casele țărănești; deschizătură în acoperiș prin care iese fumul. Vezi definitia »
REOGRÁMĂ s.f. Curbă reprezentând variațiile electrice ale anumitor organe. [< fr. rhéogramme]. Vezi definitia »