PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius) Vezi definitia »

VALUTÁR, -Ă, valutari, -e, adj. Referitor la valută, de valută. – Valută + suf. -ar. Vezi definitia »

COȚCÁR, coțcari, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș. – Coțcă + suf. -ar. Vezi definitia »

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire. Vezi definitia »

CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier. Vezi definitia »