táță, táțe, s.f. (reg.) 1. tavă. 2. fundament la casă. Vezi definitia »

dreávă (dréve), s. f. – s. f. – 1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. Sl. drĕvo „băț” (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat derveli și dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s. m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s. f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s. f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemișcat), din sb. drven „de lemn” (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ „a sfîșia”. Vezi definitia »

smicureálă, smicuréli, s.f. (reg.) 1. operație de desfacere a boabelor de pe știuleți. 2. plânset înăbușit și întretăit de copil; scâncet. Vezi definitia »

TÚRĂ¹ s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour) Vezi definitia »

FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei]. Vezi definitia »