OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba. Vezi definitia »

múdă s.f. (reg.) totalitatea sforilor cu care se strâng pânzele la o corabie. Vezi definitia »

SMUNCEÁLĂ s. f. v. smuceală. Vezi definitia »

METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor]. Vezi definitia »

ANISIDÍNĂ s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine]. Vezi definitia »