ARUNCÁRE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. – V. arunca. Vezi definitia »

RIGOÁRE, rigori, s. f. Asprime, severitate, strictețe, strășnicie. ◊ Loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ◊ Loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.) Principii severe; rigurozitate. – Din fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor, -ris. Vezi definitia »

FĂCĂLITOÁRE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer. – Din făcăli (puțin folosit) + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

SORTÁRE s.f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; aranjare pe categorii. [< sorta]. Vezi definitia »

cârpă de valoare expr. (intl.) pânză. Vezi definitia »