COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe. Vezi definitia »

PNEUMOLÍT s.n. Concrețiune solidă care se poate găsi în parenchimul pulmonar. [< fr. pneumolithe, cf. gr. pneumon – plămân, lithos – piatră]. Vezi definitia »

MISTRIÍT, -Ă, mistriiți, -te, adj. v. MISTRII. – [DLRM] Vezi definitia »

nedădăít, -ă, adj. (înv. și reg.) neașteptat; neobișnuit, uimitor, extraordinar. Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți. Vezi definitia »