CĂCĂREÁZĂ, căcăréze, s. f. Excrement animal, în special cel în formă de bobițe, defecat de capre, oi și iepuri. (din *căcărea (< căca; cf. it. cacherello) + suf. -ză) Vezi definitia »

ANTITÉZĂ, antiteze, s. f. Opoziție între două fenomene, idei etc. exprimând caracterul dialectic al oricărui proces de dezvoltare din natură și societate. ♦ Figură de stil care se bazează pe opoziție. – Fr. antithèse (lat. lit. antithesis). Vezi definitia »

ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor și a ovarelor. – Fr. annexite. Vezi definitia »

TÉTĂ, tete, s. f. (Fam.) Îngrijitoare de copii mici; guvernantă. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ÎNCOLĂCITÚRĂ, încolăcituri, s. f. Încolăcire. – Încolăci + suf. -tură. Vezi definitia »