AEROTERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la forțele terestre și aeriene. [Cf. fr. aéroterrestre]. Vezi definitia »

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron]. Vezi definitia »

DUCTILOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea ductilității unui corp. (< fr. ductilomètre) Vezi definitia »

TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre) Vezi definitia »

RADIOGONIOMÉTRU, radiogoniometre, s. n. Instalație de radio-recepție folosită în radiogoniometrie, în navigația fără vizibilitate și în radiolocație, pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniomètre. Vezi definitia »